The Soviet Story

Am vazut acum ceva vreme, la recomandare profesorul meu de Istoria si filosofia religiilor din liceu (nu consider corecta sintagma profesor de religie – o sa explic cu alt ocazie de ce) un documentar al regizorului leton Edvins Snore, The Soviet Story (Povestea sovietelor). Acum cateva saptamani am dat intamplator peste acelasi documentar la TVR, difuzat in cadrul unei emisiuni moderate de Catalin Stefanescu. La momentul primei vizionari filmul mi-a produs un oarecare soc, mintea mea avand adanc infipta, de la orele de istorie din liceu, opozitia dintre nazism si comunism. Recunosc ca mi-am facut un mic “proces de constiinta” dupa vizionarea filmului pentru ca anumite similaritati intre cele doua ideologii imi pareau acum evidente si m-am intrebat cum de nu le-am observat.

Nu este locul aici si nici eu persoana potrivita sa fac un comentariu pertinent asupra filmului, las asta unor persoane mai avizate. Subscriu insa la articolul lui Andrei Plesu din Dilema Veche care remarca un boicot mediatic la adresa filmului:

“[...]În mod ironic, singura publicaţie care a semnalat episodul a fost… Libertatea. Acest tip de boicot a însoţit, de altfel, şi destinul planetar al filmului. Singura publicaţie de prestigiu care l-a aplaudat a fost The Economist.“

Din pacate documentarul merita o atentie mult mai mare pentru ca prezinta argumentat, cu dovezi si marturii ale unor personalitati cu notorietate si credibilitate, asemanarile profunde mai ales la nivelul bazal, de structura intre cele doua ideologii, precum si colaborarea la nivelul cel mai inalt intre cele doua mari dictaturi ale primei jumatati a secolului XX, URSS si Germania Nazista. Este evident cum de fapt conflictul ulterior dintre cei doi “monstri totalitari” nu are de fapt nici substrat ideologic, ci unul politic. Nu a fost lupta intre extrema stanga si cea dreapta, asa cum gresit este prezentat acest conflict. A fost un conflict pentru dominarea Europei intre doua ideologii care au la baza marxismul. Oricine lupta impotriva ideologiei naziste va ajunge inevitabil sa lupte impotriva ideologiei comuniste. Argumentele sunt prezentate in documentar.

Recomand acest documentar tuturor celor care afirma cu nonsalanta despre comunism ca “este o idee buna prost aplicata”. As spune din contra ca este o idee criminala aplicata cu prea mult succes pe parcursul a aproape un secol in diverse parti ale globului. Nu regimurile democratice (cu toate scaparile si probleme lor) au ucis zeci de milioane de oameni, pentru “a face lumea mai buna” ci regimurile comuniste. Estimarile privind numarul de oameni ucisi de regimurile comuniste variaza intre 85 si 100 de milioane. Pentru detalii articolul de pe Wikipedia: Mass killings under Communiste regimes reprezinta un bun punct de plecare.

Din pacate nu cred ca vom avea prea curand un proces al comunismul, similar cu cel de care avut parte nazismul la Nürnberg. Modul perfid in care comunismul, bine comuflat sub haina egalitatii si a dreptatii sociale, supravietuieste, face din acesta o ideologie extrema de periculoasa, care mai face si astazi victime pe Terra.

Interviu cu Neagu Djuvara

Pe Hotnews.ro a aparut acum vreo doua un zile un interviu memorabil cu istoricul Neagu Djuvara.
Un pasaj mi se pare cutremurator de real:
“Mie imi este clar ca indo-europenii se sinucid incet, dar sigur. Adica nu mai fac copii, nu mai au nicio ambitie. Deja de zeci de ani. Noi nu suportam un “atac” al lumii a treia. Dimpotriva, noi am creat un gol, pe care cei din lumea a treia vin sa-l umple.”

Guvernul compromisului

Dupa lungi chinuri se pare ca in curand Romania va avea un nou guvern, condus de partenerul fidel al presedintelui Basescu, actualul primar al municipiului Cluj-Napoca, Emil Boc. Desi initial acelasi Boc spunea ca dreapta a castigat in Romania(PD-L si PNL), iata-l acum in postura de conduce un guvern alaturi de PSD, dusmanul politic al PD-L. Alianta celor doua formatiuni nu a fost pentru mine un soc sau o surpriza care sa-mi provoace lehamite, asa cum multi trambiteaza pe diverse canale. Politica ramane “arta” negocierii si a compromisului. Oricare dintre politicienii actuali doreste sa ajunga la putere, iar daca pentru asta trebuie sa se alieze cu dusmanul atunci alianta e ca si pecetluita. Sincer sa fiu nici nu vad asa o mare catastrofa in alianta dintre cele doua partide, mai ales in contextul in care nu detinem noi pionieratul in asemenea asocieri politice. Daca aceasta grupare reuseste sa fac lucrurile sa mearga cu adevarat mai bine in tara atunci sa tot vedem astfel de aliante. Daca rezultatul va fi un esec rasunator, iar energiile celor doi parteneri se vor consuma in lupte sterile atunci sa ne fereasca Dumnezeu de ce ar putea urma dupa. Cele mai odioase regimuri politice s-au ridicat exact dupa perioade in care clasa politica a unui stat a incetat sa mai ofere vreo speranta cetatenilor respectivului stat.

Acest guvern mai degraba Basescu decat Boc va fi rampa de lansare sau prapastia de unde Basescu va trebuie sa participe la alegerile prezidentiale. Pentru prima data dupa 1989 nu mai exista o distantare clara intre Presedinte si Guvern acest lucru aruncand responsabilitatea guvernarii mai degraba pe umerii lui Basescu decat pe cei ai partidelor sau ai premierului. Presedintele este constient de acest lucru, dar ramane de vazut in ce masura va putea sa transforme primul an de guvernare intr-un succes. Un esec ar insemna pierderea oricarei sanse la un nou mandat si finalul carierei politice pentru Traian Basescu.

Despre Teodor Stolojan este foarte greu sa mai spui ceva. Subscriu editorialului lui Cristian Tudor Popescu din Gandul. Stolojan este autorul celui mai iresponsabil gest de dupa 1989 de pe scena politica romaneasca. Nu exista nicio justificare pentru o asemenea atitudine.

Va fi interesant sa vedem si formula exacta a acestui guvern, sa vedem cati baroni, cati corupti sau cati incompetenti vor face parte din acest deja incercat guvern.

UPDATE : Remarcabil editorial semnat de Robert Turcescu in Cotidianul de maine, 17.1..2008.

Alegeri in SUA

Barack Obama a fost ales Presendinte al Statelor Unite ale Americii la finalul unei campanii grele si de durata. A invins-o intai pe Hillary Clinton in lupta pentru nominalizare si, mai apoi, pe republicanul John McCain in alegerile propriu-zise, devenind astfel al 44-lea presedinte al SUA, primul de culoare si cel mai tanar dupa J.F. Kennedy.

Urmeaza un mandat greu, in contextul crizei economice si mai ales de imagine prin care trec Statele Unite. Nu stiu cum va fi acest mandat, daca Obama va confirma asteptarile sau nu. E mai bine sa lasam faptele lui sa vorbeasca. Ce mi se pare important pentru Romania si civilizatia noastra politica este finalul acestei campanii, dar nu prin prisma castigatorului, ci a atitudinii candidatilor. Mult bun-simt, discursuri temperate, inchegate, fara atacuri murdare sau fraze sforaitoare. Remarcabila atitudinea lui John McCain care incerca sa-i potoleasca pe sustinatorii sai care-l huiduiau pe Obama. Cand vom vedea in Romania asa ceva!? Poate cei doi se urasc sincer, poate se vor sabota unul pe celalalt in continuare, dar mesajul lor este fundamental pentru poporul american. Americanii sunt indemnati sa-si respecte presedintele chiar daca nu l-au votat. Cel care pierde spune despre castigator ca, citez, “va fi si presedintele meu”.

Romania este, cum bine spunea Cristian Tudor Popescu, in paleolitic din punct de vedere al civilizatiei politice. Discursurile celor doi sunt o lectie atat pentru politicienii romani cat si pentru votanti. Sunt o lectie pentru o societate in care scandalul, marlania, nesimtirea si bascalia desantata sunt omniprezente. O societate condusa de mediocrii si sub-mediocrii, o societate in care valorile sunt complet rasturnate. A nu se intelege ca fac apologia societatii americane, are si ea problemele ei, dar nu pot sa nu ma plec cu respect in fata unei natiuni care ofera astfel de candidati pentru cea mai inalta functie in stat.

Succes presedintelui Obama si tot respectul pentru senatorul McCain.

Un nou “Razboi rece”?

Aceasta intrebare sta pe buzele multora in aceasta perioada. Este posibil ca, la atatia ani de destramarea URSS, lumea sa se indrepte spre o noua confruntare, fie ea si “rece”? NU am nicio indoiala ca DA!

Razboiul rece a inceput printr-o impartire “pasnica” a sferelor de influenta. Castigatorii celui de al doilea razboi mondial si-au impartit “prada”, dupa care au inceput sa se sicaneze reciproc. In general conducerile celor doua super-puteri au fost suficient de rationale incat sa evite un nou razboi “cald”. Caderea comunismului a dus la disparitia pentru o vreme a Federatiei Ruse din grupul marilor puteri. Macinata intern de probleme economice, cu un presedinte mare amator de votca, Rusia parea ca se indreapta spre dezastru. Criza economica din 1998 a fost punctul de maxim de recul al economiei rusesti. Conducerea tarii este preluata, insa, de Vladimir Putin, un fost agent KGB, un personaj extrem de serios, cu o privire ce-ti ingheata sangele in vene. Putin reuseste sa scoata Rusia din gaura in care o bagase Eltin si devine astfel un lider aproape providential pentru rusi, fapt aratat de imensa sa popularitate. Rusia exporta masiv gaze naturale, are parte de o crestere importanta a investitiile straine si devine astfel una dintre economiile cu cel mai rapid ritm de crestere din lume (8.1% in 2007)¹. Pe masura ce-si recapata forta economica, Rusia vrea sa-si recapete si statul de super-putere si incepe sa foloseasca diverse metode de presiune pentru a-si atinge interesele. Gazele naturale devin, astfel, mai puternice decat temuta, candva, Armata Rosie. Stilul diplomatic nu este, insa, acela din perioada sovietica (politica lui “nu”). Diplomatii rusi negociaza, fac compromisuri, renunta la stilul intransigent, in care pozitia rusa era impusa si niciodata negociata².

Vine, din pacate, momentul Georgia, cand Rusia vede in “politica” georgiana, politica occidentului si raspunde violent cand isi vede amenintate interesele. Unii vorbesc despre o premeditare in actiunea Moscovei. Eu cred ca, mai degraba, Rusia s-a folosit de niste arme pe care si le-a pus la pastrare cand s-a prabusit URSS-ul. Aceste conflicte inghetate³, caci la ele ma refer, au fost, sunt si vor fi folosite de puterea moscovita pentru a aduce la ordine tarile pe care le considera ca facand parte din sfera imediata de influenta. La inceputul anilor 90, Rusia pierdea treptat controlul in URSS, una cate una fostele republici sovietice deveneau independente. Pe acest fond solutia gasita de putere de la acea vreme a fost deschidere unor mici fronturi in unele foste republici, pentru a impiedica iesirea lor completa din sfera de influenta ruseasca(este cazul Georgiei si al Moldovei). Desi s-a tot vorbit despre solutionarea acestor conflicte, nu s-a facut practic nimic, iar acum, cand Rusia isi recapata vigoarea pe scena internationala, aceste “bombe” sunt detonate pentru a impiedica Georgia sa adere la NATO si sa devina, astfel, infinit mai greu de controlat pentru Rusia.

Nu trebuie neglijat aspectul economic sau, mai bine spus energetic, al situatiei. Rusia este constienta ca putere sa economica se bazeaza, in primul rand, pe exportul de energie(petrol, gaze naturale etc.) , in  special catre Europa. Este evident ca, in momentul in care europenii vor gasi o sursa alternativa(Turkmenistanul prin proiectul Nabucco sau, de ce nu, chiar Iranul) influenta in Europa a Rusiei se va prabusi. De acea, este vital pentru Moscova sa saboteze orice tentativa de a submina monopolul rusesc in materie de energie.

Avem de-a face cu o confruntare pentru bani si putere, in care oamenii si principiile (de orice fel) conteaza prea putin. In acestea batalie pierde, de fapt, intreaga omenire care-si consuma energiile in lupte pentru resursele din ce in ce mai limitate, in loc sa incerce gasirea unor solutii alternative viabile. Se pare ca setea de bani si putere este mai puternica decat instinctul de conservare.

—

¹Economia Rusiei(en)

²C.T. Popescu – Pleziristi si profesionisti, Gandul

³Conflicte inghetate(en)