Aceasta intrebare sta pe buzele multora in aceasta perioada. Este posibil ca, la atatia ani de destramarea URSS, lumea sa se indrepte spre o noua confruntare, fie ea si “rece”? NU am nicio indoiala ca DA!

Razboiul rece a inceput printr-o impartire “pasnica” a sferelor de influenta. Castigatorii celui de al doilea razboi mondial si-au impartit “prada”, dupa care au inceput sa se sicaneze reciproc. In general conducerile celor doua super-puteri au fost suficient de rationale incat sa evite un nou razboi “cald”. Caderea comunismului a dus la disparitia pentru o vreme a Federatiei Ruse din grupul marilor puteri. Macinata intern de probleme economice, cu un presedinte mare amator de votca, Rusia parea ca se indreapta spre dezastru. Criza economica din 1998 a fost punctul de maxim de recul al economiei rusesti. Conducerea tarii este preluata, insa, de Vladimir Putin, un fost agent KGB, un personaj extrem de serios, cu o privire ce-ti ingheata sangele in vene. Putin reuseste sa scoata Rusia din gaura in care o bagase Eltin si devine astfel un lider aproape providential pentru rusi, fapt aratat de imensa sa popularitate. Rusia exporta masiv gaze naturale, are parte de o crestere importanta a investitiile straine si devine astfel una dintre economiile cu cel mai rapid ritm de crestere din lume (8.1% in 2007)¹. Pe masura ce-si recapata forta economica, Rusia vrea sa-si recapete si statul de super-putere si incepe sa foloseasca diverse metode de presiune pentru a-si atinge interesele. Gazele naturale devin, astfel, mai puternice decat temuta, candva, Armata Rosie. Stilul diplomatic nu este, insa, acela din perioada sovietica (politica lui “nu”). Diplomatii rusi negociaza, fac compromisuri, renunta la stilul intransigent, in care pozitia rusa era impusa si niciodata negociata².

Vine, din pacate, momentul Georgia, cand Rusia vede in “politica” georgiana, politica occidentului si raspunde violent cand isi vede amenintate interesele. Unii vorbesc despre o premeditare in actiunea Moscovei. Eu cred ca, mai degraba, Rusia s-a folosit de niste arme pe care si le-a pus la pastrare cand s-a prabusit URSS-ul. Aceste conflicte inghetate³, caci la ele ma refer, au fost, sunt si vor fi folosite de puterea moscovita pentru a aduce la ordine tarile pe care le considera ca facand parte din sfera imediata de influenta. La inceputul anilor 90, Rusia pierdea treptat controlul in URSS, una cate una fostele republici sovietice deveneau independente. Pe acest fond solutia gasita de putere de la acea vreme a fost deschidere unor mici fronturi in unele foste republici, pentru a impiedica iesirea lor completa din sfera de influenta ruseasca(este cazul Georgiei si al Moldovei). Desi s-a tot vorbit despre solutionarea acestor conflicte, nu s-a facut practic nimic, iar acum, cand Rusia isi recapata vigoarea pe scena internationala, aceste “bombe” sunt detonate pentru a impiedica Georgia sa adere la NATO si sa devina, astfel, infinit mai greu de controlat pentru Rusia.

Nu trebuie neglijat aspectul economic sau, mai bine spus energetic, al situatiei. Rusia este constienta ca putere sa economica se bazeaza, in primul rand, pe exportul de energie(petrol, gaze naturale etc.) , in  special catre Europa. Este evident ca, in momentul in care europenii vor gasi o sursa alternativa(Turkmenistanul prin proiectul Nabucco sau, de ce nu, chiar Iranul) influenta in Europa a Rusiei se va prabusi. De acea, este vital pentru Moscova sa saboteze orice tentativa de a submina monopolul rusesc in materie de energie.

Avem de-a face cu o confruntare pentru bani si putere, in care oamenii si principiile (de orice fel) conteaza prea putin. In acestea batalie pierde, de fapt, intreaga omenire care-si consuma energiile in lupte pentru resursele din ce in ce mai limitate, in loc sa incerce gasirea unor solutii alternative viabile. Se pare ca setea de bani si putere este mai puternica decat instinctul de conservare.

—

¹Economia Rusiei(en)

²C.T. Popescu – Pleziristi si profesionisti, Gandul

³Conflicte inghetate(en)