You are currently browsing the category archive for the 'Lumea' category.
Aceasta intrebare sta pe buzele multora in aceasta perioada. Este posibil ca, la atatia ani de destramarea URSS, lumea sa se indrepte spre o noua confruntare, fie ea si “rece”? NU am nicio indoiala ca DA!
Razboiul rece a inceput printr-o impartire “pasnica” a sferelor de influenta. Castigatorii celui de al doilea razboi mondial si-au impartit “prada”, dupa care au inceput sa se sicaneze reciproc. In general conducerile celor doua super-puteri au fost suficient de rationale incat sa evite un nou razboi “cald”. Caderea comunismului a dus la disparitia pentru o vreme a Federatiei Ruse din grupul marilor puteri. Macinata intern de probleme economice, cu un presedinte mare amator de votca, Rusia parea ca se indreapta spre dezastru. Criza economica din 1998 a fost punctul de maxim de recul al economiei rusesti. Conducerea tarii este preluata, insa, de Vladimir Putin, un fost agent KGB, un personaj extrem de serios, cu o privire ce-ti ingheata sangele in vene. Putin reuseste sa scoata Rusia din gaura in care o bagase Eltin si devine astfel un lider aproape providential pentru rusi, fapt aratat de imensa sa popularitate. Rusia exporta masiv gaze naturale, are parte de o crestere importanta a investitiile straine si devine astfel una dintre economiile cu cel mai rapid ritm de crestere din lume (8.1% in 2007)¹. Pe masura ce-si recapata forta economica, Rusia vrea sa-si recapete si statul de super-putere si incepe sa foloseasca diverse metode de presiune pentru a-si atinge interesele. Gazele naturale devin, astfel, mai puternice decat temuta, candva, Armata Rosie. Stilul diplomatic nu este, insa, acela din perioada sovietica (politica lui “nu”). Diplomatii rusi negociaza, fac compromisuri, renunta la stilul intransigent, in care pozitia rusa era impusa si niciodata negociata².
Vine, din pacate, momentul Georgia, cand Rusia vede in “politica” georgiana, politica occidentului si raspunde violent cand isi vede amenintate interesele. Unii vorbesc despre o premeditare in actiunea Moscovei. Eu cred ca, mai degraba, Rusia s-a folosit de niste arme pe care si le-a pus la pastrare cand s-a prabusit URSS-ul. Aceste conflicte inghetate³, caci la ele ma refer, au fost, sunt si vor fi folosite de puterea moscovita pentru a aduce la ordine tarile pe care le considera ca facand parte din sfera imediata de influenta. La inceputul anilor 90, Rusia pierdea treptat controlul in URSS, una cate una fostele republici sovietice deveneau independente. Pe acest fond solutia gasita de putere de la acea vreme a fost deschidere unor mici fronturi in unele foste republici, pentru a impiedica iesirea lor completa din sfera de influenta ruseasca(este cazul Georgiei si al Moldovei). Desi s-a tot vorbit despre solutionarea acestor conflicte, nu s-a facut practic nimic, iar acum, cand Rusia isi recapata vigoarea pe scena internationala, aceste “bombe” sunt detonate pentru a impiedica Georgia sa adere la NATO si sa devina, astfel, infinit mai greu de controlat pentru Rusia.
Nu trebuie neglijat aspectul economic sau, mai bine spus energetic, al situatiei. Rusia este constienta ca putere sa economica se bazeaza, in primul rand, pe exportul de energie(petrol, gaze naturale etc.) , in special catre Europa. Este evident ca, in momentul in care europenii vor gasi o sursa alternativa(Turkmenistanul prin proiectul Nabucco sau, de ce nu, chiar Iranul) influenta in Europa a Rusiei se va prabusi. De acea, este vital pentru Moscova sa saboteze orice tentativa de a submina monopolul rusesc in materie de energie.
Avem de-a face cu o confruntare pentru bani si putere, in care oamenii si principiile (de orice fel) conteaza prea putin. In acestea batalie pierde, de fapt, intreaga omenire care-si consuma energiile in lupte pentru resursele din ce in ce mai limitate, in loc sa incerce gasirea unor solutii alternative viabile. Se pare ca setea de bani si putere este mai puternica decat instinctul de conservare.
—
²C.T. Popescu – Pleziristi si profesionisti, Gandul
Rusia : cel mai intins stat din lume – 17.075.200 Kmp, fost super-putere, una dintre cele mai importante puteri nucleare, detinatoarea unor resurse majore de hidrocarburi, fiind principalul furnizor de gaze al Europei; exporturi de peste 182 de miliarde de metrii cubi de gaze naturale; urmasa fostei URSS, 140 de milioane de locuitori si aproximativ 36 de milioane de barbati ce pot fi incadrati in armata.¹
Georgia : fosta republica sovietica, 69,700 Kmp, circa 4 milioane de locuitori, crestere economica puternica in 2006 si 2007, circa 1 milion de barbati ce pot fi mobilizati pentru fortele armate, probleme teritoriale in regiunile Osetia de Sud si Abhazia, probleme cu minoritatile: abhazi, oseti, armeni etc².
Am incercat sa ofer o imagine foarte succinta a celor doua tari aflate in acest moment in razboi. Este evident ca Georgia nu are nicio sansa intr-un astfel de conflict, ba chiar risca sa piarda enorm atat teritorial cat si in politica internationala.
Analizele asupra acestui conflict au in general doua mari linii directoare: greseala majora facuta de presedintele Georgiei, Mihail Saakashvili prin trimiterea de trupe in Osetia de Sud, precum si reactia din ce in ce mai disproportionata a Rusiei, care pare la acest moment ca vrea sa ocupe in totalitate Georgia. Daca Georgia nu mai are prea multe de facut in acest moment si poate doar sa spere intr-o incetare a atacurilor rusesti, Rusia are in totalitate controlul asupra acestui conflict, pe care trebuie sa-l trateze cu maxima atentie. Este clar in opinia mea ca Rusia a vrut sa dea o lectie severa Georgiei, dar continuarea conflictului dincolo de momentul actual precum si ocuparea unor teritorii in Georgia poate provoca o izolare a Rusiei pe plan international. Oricat ar fi de dependente unele state de gazul rusesc, ele nu pot ramane indiferente in fata ocuparii Georgiei. Dupa concesiile facute de statele occidentale la summitul de la Bucuresti, fortarea intr-un mod exagerat a situatiei actuale, poate transforma Federatia Rusa in dusmanul Occidentul, lucru pe care nu cred ca si-l doreste. Este cred mai degraba vorba de a arata cine este stapanul in zona caucazului si de a restrange interesele si interventiile americane in aceasta zona. Foarte probabil Rusia va inceta foarte curand operatiunile militare si se va aseza la masa negocierilor, incercand sa obtina maximul posibil din aceasta situatie. Georgia, pe de alta parte, a dat probabil, cum a spus si Vladimir Putin, o lovitura fatala integritatii sale teritoriale sau cel putin celei de facto. De asemenea Saakashvili este posibil sa piarda enorm pe plan intern si sa permita opozitiei pro-ruse sa revina la putere.
In ceea ce priveste Romania, discursul oficialilor nostri de pana acum a fost unul corect si echilibrat, fiind mai indicat sa asteptam evolutiile ulterioare decat sa ne aruncam in acuzatii sau atacuri la adresa unei parti sau a alteia (pozitii foarte dure anti-Rusia au avut oficialii polonezi, suedezi precum si cei din republicile baltice). Politica externa a Romaniei, insa, poate si trebuie sa sufere schimbari functie de rezultatul final al acestui conflict, care demonstreaza inca o data lipsa de solidaritate a statelor europene in relatia cu Rusia (fapt speculat foarte mult de Moscova).
In final cateva observatii legate de zona caucazului. Din punct de vedere geografic, cand vorbim de zona caucazului vorbim de zona delimitate de Muntii Caucaz, de Marea Neagra si de Marea Caspica. Este zona foarte diversa din punct de vedere etnic, fapt ce a dat nastere si va mai da in mod sigur la conflicte militare. Tarile implicate in conflictele din zona sunt Rusia, Georgia, Armenia si Azerbaijan. Zona este relativ asemanatoare cu cea a Balcalnilor de Vest. Ultimul mare conflict a fost cel intre armeni si azeri in enclava Nagorno-Karabakh, conflict inca nefinalizat in totalitate, exista si acum zone controlate de armeni pe teritoriul Azerbaijanul si viceversa.
Harta de mai sus ofera o imagine clara asupra diversitatii etnice din aceasta zona.
Solutiile sunt greu de gasit mai ales cand interesele marilor puteri sunt mai importante de multe ori decat pacea in aceasta zona. Din pacate cei care sufera cel mai mult sunt tot oamenii simpli aflati la mila unor conducatorii insetati de bani si putere.
————-
¹CIA World Factbook 2008 – Rusia
²CIA World Factbook 2008 – Georgia
Nu se putea sa trec peste acest eveniment important, care poate deschide o veritabila “Cutie a Pandorei”. Nu am timp acum sa fac o analiza mai detaliata a “destinului” acesti provincii. Un lucru este insa clar, aceasta provincie ca de altfel toata zona Balcanilor de Vest a fost de-a lungul istoriei scena unor adevarate maceluri. Atat sarbii cat si albanezii au ucis fara mila copii si femei, au incendiat biserici si moschei… Au existat adevarate genociduri in aceste zone atat de o parte cat si de alta.
Implicare marilor puteri nu a fost niciodata de natura sa solutioneze conflictele motivatia “incapacitatii lor” fiind data de interesele lor majore in aceasta zona. “Solutiile” care au fost gasite au fost de cele mai multe temporare si nu au facut decat sa provoace acumularea unor alte tensiuni care in final au izbucnit in noi conflicte.
Kosovo este o regiune a carei compozitie etnica a suferit schimbari majore in ultimele sute de ani. Dintr-o regiune majoritar sarbeasca Kosovo a devenit majoritar(90%) albaneza. Aceasta regiune a fost centrul Imperiul Sarb pana in secolul al XIV-lea. Dupa acest secol si pana la inceputul secolului XX Kosovo s-a aflat sub stapanire otomana, timp in care au avut loc mari schimbari la nivel etnic si religios. Kosovo devine parte intregranta a Federatiei Yugoslave in 1945, primind stat de provincie autonoma si ajungand sa aiba aproape aceasi importanta ca si republicile ce compuneau federatia. Dupa moartea lui Tito si inceperea sangerosului razboi ce s-a soldat cu disparitia Yugoslaviei, kosovari incep sa ceara tot mai puternic independenta, chiar si prin actiuni cu caracter terorist. Ajungem astfel la momentul actual cand, iata, Kosova isi proclama independenta fata de Serbia.
Nu ma pricep la chestiuni de drept international, dar pot sa constat ca orice alta regiune poate sa faca acum ceea ce a facut Kosovo, chiar si acolo unde drepturile minoritatilor sunt respectate. Exista insa un element important, si anume sustinerea americana. Fara ea nimeni din Kosovo nu ar fi avut curajul faca aceasta proclamare. Citez aici din editorialul lui Cristian-Tudor Popescu:
“Încă o dată, SUA transmit Europei şi noilor democraţii din Est că principiile convieţuirii internaţionale sunt valabile în orice situaţie, cu excepţia situaţiilor în care nu mai sunt, pentru că aşa vrea America. Înainte de a fi un mare producător de tehnologii pentru întreaga lume, SUA erau considerate odinioară furnizoare de dreptate, de ordine, de moralitate în regim de libertate şi respect faţă de orice fiinţă umană şi orice naţiune. După 1989, Washingtonul, considerându-se centrul unic de superputere mondială, şi-a autodistrus de la an la an această imagine creând precedente pentru ce se întâmplă acum cu Kosovo.”
Acest eveniment arata de fapt ca exista drept international doar pentru unii si demonstreaza pentru a n-a oara ca de fapt “legea” este facuta tot de cei puternici. Serbia plateste astazi pretul unei politici indelungate anti-americane din timpul lui Milosevici. Interesele politico-economice occidentale au prevelat(ca intotdeauna) dreptului si legislatiei internationale. Este trist si poate fi semnalul ca lumea, asa cum este ea acum, se indreapta cu pasi grabiti spre autodistrugere.
Am gasit cateva resurse interesante legate de subiect. Mentionez ca opiniile prezentate in aceste site-uri nu reprezinta in mod necesar opinia mea.
(1)Kosovo – Gh. Zbuchea
(2)Asymetria
(3)Precedentul SUA – C.T.Popescu, Gandul
De asemenea vreau sa va arat si un filmulet, as spune “odios”. A nu se intelege ca vreau sa arunc toata vina asupra albanezilor pentru relele care s-au intamplat de-a lungul vremii in Kosovo. Sunt doar fapte ce trebuie cunoscute.
Ceea ce fac acesti albanezi nu are nicio legatura cu islamismul, pentru ca nicaieri in cartile sfinte ale islamul nu li cere sa arda bisericile crestinilor. Acest act este doar rautate si vandalism.
